Cele două întrebări puse de apostolul Pavel în versetul 12 înseamnă că creştinii nu răspund de judecata celor nemântuiţi. Oamenii răi din lumea ce ne înconjoară vor fi judecaţi cândva chiar de Domnul. Dar noi avem responsabilitatea de a-i judeca pe cei din sânul bisericii. Este datoria bisericii locale de a exercita disciplina plină de evlavie.
Iarăşi, cineva va spune: „Bine, dar oare nu a afirmat Domnul: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!»?" La care noi vom răspunde că acolo Domnul se referă la motive. Cu alte cuvinte, nu trebuie să judecăm motivele ce stau la baza acţiunilor oamenilor, întrucât nu suntem competenţi să le judecăm. Dar cuvântul lui Dumnezeu spune răspicat că trebuie să judecăm păcatul adus la lumină în adunarea lui Dumnezeu, pentru a păstra reputaţia de sfinţenie a bisericii şi pentru a-l readuce pe fratele vinovat la părtăşie cu Domnul.