Pavel îi avertizează, în realitate, să nu aibă nici o părtăşie cu nici un om care se consideră frate, dar care se lasă prins de aceste păcate groaznice. Am putea parafraza cuvintele apostolului în felul următor:
Ceea ce am vrut să spun şi ceea ce repet este că nu trebuie nici măcar să luaţi masa cu orice persoană ce se numeşte creştin, dar care este imorală din punct de vedere sexual, sau care este un om lacom sau idolatru sau defăimător sau beţiv sau extorcator.
Adesea suntem obligaţi să avem legături cu cei nemântuiţi, putând folosi aceste contacte pentru a le aduce o mărturie. Contactele de acest fel nu sunt nici pe departe atât de periculoase pentru credincios cum sunt legăturile cu cei ce-şi spun creştini, dar care trăiesc în păcat. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru nu apărea în nici un fel că am aprobat sau tolerat păcatul unei asemenea persoane.
La lista păcătoşilor din versetul 10 Pavel adaugă „defăimătorii" (sau „batjocoritorii") şi „beţivii", în versetul 11. Prin defăimător se înţelege un om care rosteşte cuvinte dure, necugetate împotriva altuia. E nevoie în acest punct de o atenţionare. Trebuie oare să-l excomunicăm pe un om din biserică, doar pentru faptul că, uneori, se scapă, enervându-se şi folosind cuvinte necugetate? Noi credem că nu, întrucât textul de faţă se referă la practicarea unui asemenea păcat, în mod curent. Cu alte cuvinte, defăimător este cel care în mod curent practică acest păcat împotriva altora. Oricum, versetul trebuie să fie un serios avertisment, să învăţăm să ne stăpânim limba. După cum a arătat Dr. Ironside, mulţi oameni spun că sunt neatenţi în vorbirea lor, dar asta echivalează cu a fi neatenţi în folosirea unei mitraliere.
Beţivul este cel dedat la consumul excesiv de băuturi alcoolice. Ne spune oare apostolul Pavel că nu trebuie nici măcar să stăm la masă cu un creştin care se angajează în asemenea practici? Da, exact asta ne spune versetul că trebuie să facem! Nu trebuie să luăm Cina Domnului cu o astfel de persoană, nici nu trebuie să luăm mesele obişnuite cu ei. Pot exista însă şi excepţii. O soţie creştină va avea obligaţia să continue să mănânce împreună cu soţul ei, chiar dacă acesta a fost exclus din părtăşia bisericii. Dar regula generală spune că cei ce se numesc credincioşi şi se fac vinovaţi de păcatele enumerate mai sus trebuie supuşi ostracizării sociale, pentru a imprima în ei gravitatea fărădelegii comise şi a-i determina să se pocăiască. Dacă cineva va obiecta aici, spunând că Domnul a mâncat cu vameşii şi păcătoşii, noi vom arăta că aceşti oameni nu pretindeau că sunt adepţii Săi iar Domnul, când stătea la masă cu ei, nu-i recunoştea ca ucenici ai Săi. Ceea ce ne învaţă aceste versete este că nu trebuie să avem părtăşie cu creştini care trăiesc o viaţă de răutate.