În contrast cu sentimentul de mulţumire de sine al corintenilor, Pavel descrie soarta apostolilor. El îi înfăţişează ca fiind aruncaţi în arenă, pentru a fi sfâşiaţi de fiare sălbatice, sub privirile oamenilor şi ale îngerilor. După cum s-a exprimat Godet: „Nu era momentul ca corintenii să dea dovadă de această auto-complacere şi lăudăroşenie, în timp ce biserica era pe tron iar apostolii se aflau sub ascuţişul săbiei."