Mai întâi, el explică faptul că atunci când s-a referit la slujirea creştină şi la tendinţa unora de a se duce după lideri omeneşti (1Corinteni 3:5-4:5), s-a menţionat pe sine şi pe Apolo ca exemple. Corintenii nu formau partide doar în jurul lui Pavel şi al lui Apolo, ci şi în jurul oamenilor care erau pe vremea aceea în biserica lor. Dar, dintr-un sentiment de curtoazie creştină, dintr-o delicateţe a caracterului său, Pavel a transferat întreaga chestiune la el însuşi şi la Apolo, pentru ca prin exemplul lor, sfinţii să înveţe să nu aibe despre liderii lor păreri exagerate sau să le gâdile mândria acestora, prin formarea unor partide în jurul lor. El dorea ca sfinţii să evalueze toate lucrurile şi toate persoanele prin prisma Scripturilor.