Când spune apostolul: „Nu sunt conştient de nimic împotriva mea," el vrea să spună că, în ce priveşte slujirea creştină, el nu este conştient de nici un act de necredincioşie care să i se poată imputa. El nu afirmă însă deloc că nu ar cunoaşte nici un păcat în viaţa sa ori că ar fi desăvârşit! Pasajul trebuie citit în lumina contextului, ţinând seama că subiectul este: slujirea creştină şi credincioşia cu care ar trebui să ne achităm de această slujire. Dar chiar dacă ar fi conştient de vreun lucru împotriva sa, nu pentru aceasta a fost el îndreptăţit. Pur şi simplu, el nu era competent să judece în această privinţă. La urma urmelor, Domnul este Judecătorul.