În slujirea creştină, ca în toate compartimentele vieţii creştine, există întotdeauna pericolul auto-amăgirii. Poate că unii din cei ce au venit la Corint s-au dat oameni extrem de înţelepţi. Oricine are o părere foarte înaltă despre propria sa înţelepciune lumească trebuie să înveţe că e nevoie să te faci nebun în ochii lumii, pentru a deveni înţelept în aprecierea lui Dumnezeu, cum arată foarte clar Godet, prin parafrazarea sa:
Dacă o persoană individuală, corintean sau de altă origine, când predică evanghelia în adunările voastre, îşi asumă rolul unui om înţelept şi reputaţia de gânditor profund, e bine ca acea persoană să înţeleagă că nu va atinge adevărata înţelepciune până când nu va fi trecut printr-o criză, în care acea înţelepciune, de care este atât de plin el, nu va pieri - după care el va primi, abia atunci, înţelepciunea ce vine de sus.