Învăţăturile aduse de alţi credincioşi şi-au avut gradul lor de utilitate. De pildă, unele învăţături au o valoare permanentă, asemănându-se cu aurul, argintul şi pietrele scumpe. Probabil prin „pietre scumpe" nu se înţelege aici diamante, rubine sau alte bijuterii, ci mai degrabă granitul, marmora sau alabastrul ce erau folosite la ridicarea unor temple foarte costisitoare. Pe de altă parte, învăţătura din biserica locală poate fi uneori de valoare trecătoare sau total lipsită de valoare. Asemenea învăţături se aseamănă cu lemnul, fânul şi paiele.
Pasajul acesta din Scriptură este explicat, de cele mai multe ori, ca referire la viaţa tuturor credincioşilor creştini. Este adevărat că fiecare din noi clădeşte, zi de zi, şi că rezultatele lucrării noastre vor fi date la iveală într-o zi. Dar cercetătorul atent al Bibliei va observa că pasajul nu se referă, în principal, la toţi credincioşii, ci numai la predicatori şi învăţători.