Continuând analogia cu clădirea, apostolul recunoaşte mai întâi că tot ce a reuşit să facă s-a datorat harului lui Dumnezeu - adică capacităţii nemeritate pe care i-a dăruit-o Dumnezeu de a face lucrarea unui apostol. Apoi el descrie rolul jucat de el în începuturile adunării de la Corint: „ca un meşter zidar înţelept, eu am pus temelia." El a venit la Corint predicându-L pe Cristos şi pe El răstignit. În cursul propovăduirii cuvântului, mai multe suflete au fost salvate şi s-a sădit o biserică locală. Apoi apostolul adaugă: „şi altul zideşte deasupra". Fără îndoială, el se referă aici la alţi învăţători, care au vizitat Corintul de mai multe ori, clădind în continuare pe temelia ce fusese deja aşezată în acest oraş. Apostolul trage însă un semnal de alarmă: „Fiecare să ia seama cum zideşte deasupra!" Prin asta el vrea să spună că este o misiune cât se poate de solemnă, ce nu trebuie asumată cu uşurinţă, să înveţi pe alţii în biserica locală. Unii veniseră la Corint cu doctrine menite să-i dezbine pe credincioşi şi cu învăţături contrare cuvântului lui Dumnezeu. Negreşit Pavel avea cunoştinţă despre aceşti învăţători, când rostea aceste cuvinte.