Procesul revelaţiei, inspiraţiei şi iluminării sunt descrise în versetele 9-16. Ele ne spun cum au fost aduse aceste adevăruri minunate la cunoştinţa apostolilor, de către Duhul Sfânt, şi cum, la rândul lor, ei ne-au transmis aceste adevăruri prin inspiraţia Duhului Sfânt, precum şi modul în care noi le înţelegem prin iluminarea Duhului Sfânt.

Citatul din versetul 9, Isaia 64:4, este o profeţie conform căreia Dumnezeu a adunat adevăruri minunate ce nu puteau fi descoperite prin simţurile naturale, descoperind aceste adevăruri, la vremea rânduită de El, celor care îl iubesc pe EL. Sunt enumerate trei facultăţi (ochiul, urechea şi inima, sau mintea) prin care ne însuşim lucrurile pământeşti, dar acestea nu sunt suficiente pentru receptarea adevărurilor divine, aici fiind nevoie de intervenţia Duhului lui Dumnezeu.

Versetul acesta este interpretat aproape totdeauna ca o referire la gloriile cerului şi după ce ne-am întipărit în minte acest sens al versetului, este foarte greu să ni-l mai scoatem din minte şi să acceptăm alt înţeles. Dar Pavel se referă aici la adevărurile care au fost relevate pentru prima oară în Noul Testament. Oamenii nu ar fi putut ajunge să cunoască şi să înţeleagă aceste adevăruri prin intermediul cercetărilor ştiinţifice sau filozofice. Mintea omenească, lăsată în voia ei, niciodată nu ar fi putut descoperi tainele minunate ce au fost făcute cunoscute la începutul erei evangheliei. Raţiunea omenească este total neputincioasă de a afla adevărul lui Dumnezeu.