Nici vorbirea lui Pavel, nici propovăduirea sa nu constau in cuvintele înduplecătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în demonstrarea Duhului şi a puterii. Unii au sugerat că prin vorbire se înţelege materialul pe care l-a prezentat iar prin propovăduire maniera prezentării materialului. Alţii înţeleg prin vorbirea sa mărturia personală pe care a adus-o unor persoane individuale iar prin propovăduirea sa mesajul vestit unor grupuri de oameni. Privind lucrurile din perspectiva standardelor lumii acesteia, apostolul n-ar fi câştigat poate niciodată un concurs de oratorie. În pofida acestei stări de lucruri, Duhul lui Dumnezeu s-a folosit de mesajul propovăduit prin gura lui Pavel pentru a produce în oameni căinţa de păcat şi convertirea lor la Dumnezeu.