După ce a descris procesul revelaţiei prin care redactorii Sfintelor Scripturi au primit adevărul de la Dumnezeu, Pavel descrie procesul inspiraţiei, prin care adevărul acela ne-a fost comunicat nouă înşine. Versetul 13 este unul din cele mai puternice texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe tema inspiraţiei verbale. Apostolul Pavel afirmă răspicat că în transmiterea acestor adevăruri către noi, apostolii nu au folosit cuvinte alese de ei înşişi sau dictate de înţelepciunea omului. Mai degrabă, ei au folosit chiar cuvintele pe care Duhul Sfânt i-a învăţat să le folosească. Şi astfel, după convingerea noastră, cuvintele reale ale Scripturii, aşa cum se găsesc ele în textele originale autografe, au fost chiar cuvintele lui Dumnezeu (şi că Biblia, în forma ei actuală, este întru totul demnă de încredere).

Un strigăt de protest se va auzi în acest punct, din partea unora pentru care afirmaţia noastră de mai sus ar presupune că redactarea s-ar fi făcut prin metoda unei dictări mecanice, ca şi când Dumnezeu nu le-ar fi permis redactorilor să recurgă la propriul lor stil, în redactarea materialului. Dar noi ştim că stilul textelor redactate de Pavel se deosebeşte foarte mult de cel al lui Luca, de pildă. Prin urmare, cum vom putea reconcilia inspiraţia verbală cu stilul evident personal al redactorilor? Într-o anumită privinţă, neînţeles de noi, Dumnezeu le-a dăruit acestor oameni însăşi cuvintele Scripturii, şi totuşi El a îmbrăcat aceste cuvinte în stilul individual, propriu fiecăruia dintre redactori, lăsând ca personalitatea lor umană să-şi pună amprenta peste cuvântul Lui desăvârşit.

Sintagma: comparând cele spirituale cu cele spirituale se poate explica în mai multe moduri.

1. Predarea unor adevăruri spirituale cu cuvinte dăruite de Duhul;

2. Comunicarea unor adevăruri spirituale unor oameni spirituali;

3. Compararea adevărurilor spirituale dintr-o secţiune a Bibliei cu cele din altă secţiune a Bibliei.

Noi credem că prima explicaţie este cea valabilă, în ton cu contextul. Pavel afirmă aici că procesul inspiraţiei presupune transmiterea adevărului divin prin cuvinte ce sunt anume alese de Duhul Sfânt, în acel scop. Am putea parafraza propoziţia astfel: „prezentând adevăruri spirituale cu cuvinte spirituale."

Unii au ridicat obiecţia că pasajul de faţă nu poate constitui o referire la inspiraţie, întrucât Pavel spune vorbim, nu „scriem" Totuşi, analizând alte texte din Biblie, vom vedea că adesea verbul „a vorbi" se aplică la scrierile inspirate (vezi Ioan 12:38,41;Fapte 28:25;2Petru 1:21).