Apostolul le aminteşte aici sfinţilor de lucrarea desfăşurată de el în mijlocul lor şi de modul în care a căutat să-L slăvească pe Dumnezeu, şi nu pe el însuşi. El a venit la ei vestind mărturia lui Dumnezeu, nu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. El nu a avut nici un interes să se dea mare orator sau filosof. Asta arată că Pavel a recunoscut diferenţa dintre lucrarea de esenţă sufletească şi cea de esenţă spirituală. Prin lucrarea sufletească înţelegem o lucrare care amuză, care oferă divertisment sau care apelează la emoţiile oamenilor. Pe de altă parte, lucrarea spirituală (duhovnicească) prezintă adevărul cuvântului lui Dumnezeu în aşa fel încât să-I aducă slavă lui Cristos şi să atingă inima şi conştiinţa ascultătorilor.