Toţii fraţii din adunare se alătură lui Pavel, trimiţând salutările lor pline de dragoste fraţilor şi surorilor lor credincioşi din Corint. Apostolul îşi îndeamnă cititorii să se salute unii pe alţii cu o sărutare sfântă.
Pe vremea aceea sărutul era un salut obişnuit, chiar între bărbaţi (cum, de altfel, continuă să fie în estul Europei, n.tr.). O sărutare sfântă înseamnă un salut fără prefăcătorie şi fără impuritate. În societatea noastră actuală, obsedată de sex, în care perversiunile sunt atât de răspândite, recurgerea la forma de salut prin sărut ar putea prezenta ispite serioase, ducând la grave eşecuri pe plan moral. Din această pricină, sărutul (cel puţin între creştinii din ţările de limbă engleză) a fost înlocuit cu strângerea de mână. De obicei, nu trebuie să permitem unor considerente de ordin cultural să ne împiedice de a adera întru totul la cuvintele Scripturii. Dar într-un caz ca acesta, în care dacă ar fi să dăm ascultare literei, am putea cădea în păcat sau da naştere unei impresii de păcat, datorită condiţiilor ce domină societatea noastră, probabil nu ar strica să înlocuim sărutul cu strângerea de mână.