De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu;" cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă. Aici din nou omul dintâi, Adam este pus în contrast cu Domnul Isus Cristos. Dumnezeu a suflat în nările lui Adam suflarea de viaţă şi acesta a devenit o fiinţă vie (Geneza 2:7). Toţi cei ce descind din el poartă trăsăturile sale. Cel din urmă Adam, Mântuitorul, a devenit un duh dătător de viaţă (Ioan 5:21,26). Diferenţa este că în primul caz, lui Adam i s-a dat viaţă fizică, pe când în al doilea caz, Cristos dă El însuşi viaţă veşnică altora, cum explică şi Erdman:
Ca descendenţi ai lui Adam, noi suntem făcuţi să fim ca el, suflete vii, locuind în trupuri muritoare, purtând chipul unui părinte părintesc. Dar ca urmaşi ai lui Cristos, vom fi îmbrăcaţi cu trupuri nemuritoare şi vom purta chipul Domnului nostru ceresc."