Este semănat trup natural şi înviază un trup spiritual. Aici trebuie să avem grijă să subliniem că prin „spiritual" (sau „duhovnicesc") nu se înţelege „nematerial". Unii oameni îşi imaginează că la înviere vom fi duhuri fără trup. Nicidecum nu acesta este sensul versetului. Noi ştim că trupul înviat al Domnului Isus era format din carne şi din oase, pentru că a spus: „Un duh n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu" (Luca 24:39). Diferenţa dintre un trup natural şi un trup spiritual este că primul este adecvat vieţii de pe pământ, în timp ce al doilea este adecvat vieţii din cer. Primul este de obicei controlat de suflet, în timp ce al doilea este controlat de duh. Un trup duhovnicesc este cel care va fi, cu adevărat, slujitorul duhului.

Dumnezeu l-a creat pe om duh, suflet şi trup şi întotdeauna la El este această ordine, în care duhul e pe primul loc, pentru că El a lăsat ca duhul să aibă pre-eminenţa şi stăpânirea. Odată cu pătrunderea păcatului, s-a întâmplat însă ceva foarte ciudat. Ordinea lui Dumnezeu pare să fi fost răsturnată, făcându-l pe om să afirme întotdeauna: „trup, suflet şi duh". În felul acesta, el i-a acordat trupului locul pe care trebuia să-l ocupe duhul. Nu tot aşa va fi însă la înviere, când duhul va ocupa locul de control pe care i l-a acordat iniţial Dumnezeu.