Versetele 42-49 arată contrastul dintre ceea ce este trupul credinciosului în prezent şi ce va fi în starea lui eternă. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire. În vremea de acum trupurile noastre sunt supuse bolii şi morţii. Când sunt aşezate în mormânt, ele se descompun, întorcându-se în ţărână. Dar nu tot aşa va fi cu trupul învierii, ci acesta nu va mai fi supus bolii sau descompunerii.