Apoi apostolul se ocupă de a doua întrebare, explicând că atunci când semănăm o sămânţă, nu semănăm planta propriu-zisă ce va creşte, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie de altă sămânţă. Ce concluzie tragem de aici? Este oare planta unul şi acelaşi lucru cu sămânţa? Nu, dar între ele există o conexiune vitală. Fără sămânţă nu am avea planta. Tot aşa, trăsăturile plantei derivă din sămânţă. Exact aşa este şi cu învierea.
Învierea trupului se referă la o identitate de conţinut şi continuitate a substanţei cu ceea ce se sădeşte, fiind însă purificată de stricăciune, dezonoare şi slăbiciune, fiind făcută nepieritoare, glorioasă, puternică şi spirituală. Este acelaşi trup, dar este semănat într-o formă şi învie într-alta.