Apostolul aminteşte apoi de aprigile prigoane de care s-a lovit la Efes. Noi nu credem că realmente a fost aruncat în arenă, cu fiarele sălbatice, ci mai degrabă credem că se referă la oameni răi, pe care îi compară cu fiarele sălbatice. În fapt, ca cetăţean roman, Pavel nu putea fi forţat să lupte cu fiarele sălbatice. Nu ştim exact la ce incident se referă acest verset. Totuşi argumentul rămâne în picioare, că apostolul ar fi fost foarte nechibzuit, dacă s-ar fi angajat în asemenea lupte, fără să fie asigurat de învierea din morţi. Dimpotrivă, ar fi fost mult mai înţelept să adopte filozofia: „Dacă morţii nu înviază, «Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!
Uneori îi auzim pe creştini spunând că dacă totul s-ar termina cu această viaţă, nemaiexistând viaţa de dincolo, şi atunci s-ar merita să fie creştini. Dar Pavel nu este de acord cu această idee. Dacă nu ar fi nici o înviere, atunci am fi mai câştigaţi dacă am încerca să beneficiem la maximum de viaţa actuala, trăind pentru mâncare, îmbrăcăminte şi plăceri. Atunci acesta ar fi singurul rai la care ne-am putea aştepta. Dar întrucât există o înviere, nu cutezăm să ne petrecem viaţa pentru aceste lucruri trecătoare, ci avem datoria să trăim pentru viaţa de apoi, nu pentru cea de acum.