Starea de racordare dispare însă, prin anunţul triumfător al lui Pavel, că învierea lui Cristos a avut totuşi loc şi a fost urmată de consecinţe minunate. Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi. În Scriptură se face distincţie între învierea morţilor şi învierea din morţi. Versetele anterioare s-au ocupat de învierea morţilor. Cu alte cuvinte, Pavel a argumentat la modul general, în sprijinul faptului că morţii înviază. Dar Cristos a înviat din morţi. Asta înseamnă că atunci când a înviat El nu au înviat şi ceilalţi morţi. Deci, în această privinţă, a fost o înviere limitată. Toate învierile presupun învierea celor morţi, dar numai învierea lui Cristos şi a credincioşilor este o înviere dintre cei morţi.