A. Certitudinea învierii (15:1-34)
Pavel le aminteşte vestea bună pe care le-a propovăduit-o, pe care ei au primit-o şi în temeiul căreia stăteau acum în picioare. Ea nu constituia o doctrină nouă pentru corinteni, ci doar trebuia neapărat să li se aducă din nou la cunoştinţă în acest moment important din viaţa lor. Căci tocmai prin evanghelia aceasta au fost mântuiţi corintenii. Apoi Pavel adaugă cuvintele: dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit - afară doar dacă nu cumva aţi crezut în zadar. Tocmai prin evanghelia învierii au fost ei mântuiţi - afară doar dacă nu cumva nu ar exista o atare mântuire, în care caz ei nu au fost mântuiţi. Cuvântul dacă din acest pasaj nu exprimă nici o îndoială cu privire la mântuire, după cum nu ne spune că ei ar fi fost mântuiţi pentru faptul că s-au ţinut cu tărie de acest cuvânt. Mai degrabă, Pavel afirmă doar că, dacă nu ar exista mântuire, atunci ei nu ar putea fi mântuiţi. Cu alte cuvinte, cei ce tăgăduiau învierea cu trupul lansau un atac direct împotriva întregului adevăr al evangheliei. Pentru Pavel, învierea este fundamentală, căci fără ea nu poate exista creştinism. Astfel versetul acesta este un îndemn adresat corintenilor să se ţină cu tărie de evanghelia pe care au primit-o, în pofida atacurilor lansate împotriva ei.