Un ultim cuvânt de îndemn din partea lui Pavel se referă la faptul că toate lucrurile trebuie să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială. Este semnificativ faptul că se inserează această atenţionare în acest punct al capitolului 14. De-a lungul veacurilor, cei ce au pretins că au darul de a vorbi în limbi nu s-au remarcat însă prin rânduială sau cuviinţa de care au dat dovadă în cadrul serviciilor adunării. Mai degrabă, multe din adunări au fost scene de emoţii ieşite de sub control şi o stare generală de confuzie.
Prin urmare, rezumând, apostolul Pavel prezintă cele şapte condiţii care trebuie să guverneze folosirea limbilor în biserica locală:
1. Nu trebuie să interzicem folosirea limbilor (versetul 39).
2. Dacă un om vorbeşte într-o limbă, trebuie să existe un interpret (versetul 27c,28).
3. Nu pot să vorbească mai mult de trei oameni în limbi, la orice serviciu al adunării (versetul 27a).
4. Ei trebuie să vorbească pe rând (versetul 27b).
5. Ceea ce spun ei trebuie să fie edificator (ziditor) pentru alţii (versetul 26b),
6. Femeile trebuie să tacă (versetul 34).
7. Toate trebuie făcute în chip cuviincios şi cu rânduială (versetul 40).
Acestea sunt regulile de bază, rămase valabile până în ziua de azi, ce trebuie în mod obligatoriu să guverneze buna desfăşurare a serviciilor în cadrul adunării.