Rezumând instrucţiunile pe care le-a dat cu privire la exercitarea darurilor, Pavel le spune acum fraţilor să dorească cu înfocare să prorocească, fără să interzică oamenilor să vorbească în limbi. Versetul acesta arată importanţa relativă pe care o ocupă aceste două daruri - pe primul, prorocia, trebuie să-l dorească cu înflăcărare, pe când pe al doilea nu trebuie doar să-l interzică. Prorocia este mai de preţ decât limbile, pentru că prin intermediul prorociei ajung păcătoşii să fie mustraţi de păcat şi tot prin prorocie sunt sfinţii edificaţi. Limbile fără interpretare nu au slujit alt scop decât acela de a-I vorbi lui Dumnezeu şi celor care le foloseau, precum şi de a etala capacitatea cuiva de a se exprima într-o limbă străină, capacitate pe care a primit-o de la Dumnezeu.