Într-adevăr, femeile nu au voie să pună întrebări în public, în cadrul bisericii. Dacă voiesc să capete învăţături asupra unui lucru, să-i întrebe pe soţii lor acasă. Versetul acesta se referă la faptul că unele femei ar putea încerca să scape de prohibiţia de a vorbi în public, în adunare, recurgând la tactica de a pune întrebări. Cu alte cuvinte, este posibil să-i înveţi pe alţii prin simplul act de a pune întrebări. Or, versetul acesta aduce precizarea menită să închidă şi această portiţă de evitare a prohibiţiei referitoare la faptul că femeile nu au voie să vorbească în adunare.

Unii au pus întrebarea: cum se aplică acest principiu la femeia necăsătorită sau la văduvă. Răspunsul este că Scriptura nu se ocupă de fiecare caz în parte, ci doar de prezentarea principiilor generale. Dacă o femeie nu are soţ, ea poate să-l întrebe pe tatăl ei, pe fratele ei sau pe prezbiterii bisericii. De fapt, versetul ar putea fi tradus şi astfel: „Să-i întrebe pe bărbaţii (acelaşi termen grec andres poate însemna „soţi" sau „bărbaţi") din familie!" Regula de bază de care trebuie să ţinem seama o găsim exprimată în cuvintele: este ruşinos pentru femeie să vorbească în biserică.