Omul care proroceşte, în schimb, îi zideşte pe cei din jurul lui, îi îmbărbătează şi-i mângâie. Şi asta pentru că vorbeşte pe înţelesul tuturor. Aici este deosebirea. Când Pavel afirmă că prorocul zideşte, îmbărbătează şi leagă rănile, el nu oferă o definiţie nouă, ci spune doar că aceste rezultate vor urma de la sine, ori de câte ori mesajul este transmis într-o limbă înţeleasă de oameni.