Dacă toată biserica s-ar strânge la un loc şi toţi creştinii ar vorbi în limbi, fără ca cineva să interpreteze, ce ar zice străinii care ar intra acolo? Pentru ei nu ar fi o mărturie, ci ar crede că acei creştini sunt nebuni.
Există o contradicţie aparentă între versetul 22 şi versetele 23-25. În versetul 22 ni se spune că limbile sunt un semn pentru necredincioşi, în timp ce prorocia este pentru credincioşi. Dar în versetele 23-25 Pavel spune că limbile folosite în biserică ar putea avea darul de a-i nedumeri sau a-i face să se poticnească pe necredincioşi, pe când prorocia ar putea să le fie de folos.
Explicaţia acestei contradicţii aparente este următoarea: necredincioşii din versetul 22 sunt cei ce au respins cuvântul lui Dumnezeu, închizându-şi inima faţă de adevăr. Limbile sunt un semn al judecăţii lui Dumnezeu asupra lor, după cum au fost asupra Israelului, din pasajul de la Isaia (versetul 21). Necredincioşii din versetele 23-25 sunt cei ce doresc să se lase învăţaţi. Ei sunt deschişi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, după cum reiese din prezenţa lor la adunările creştine. Dacă îi vor auzi însă pe creştini vorbind într-o limbă străină, fără să le tălmăcească nimeni, li se va face rău, mai degrabă decât bine.