În pofida acestei performanţe lingvistice evident superioare, Pavel spune că mai degrabă ar spune cinci cuvinte cu înţelegere, adică cuvinte înţelese de alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină. Pe el nu-l interesa folosirea acestui dar în scopuri de afişaj. Scopul principal urmărit de el era să-i ajute pe copiii lui Dumnezeu. Prin urmare, el s-a hotărât ca atunci când va vorbi să procedeze în aşa fel încât să-l înţeleagă.
Sintagma: înţelegerea mea (din original) este un exemplu al aşa-numitului „genitiv obiectiv"(redarea literală este: „under-standing of me" (înţelegere a mea), în care „a mea" este în cazul genitiv, fiind obiectul acţiunii sugerate de substantiv. Aceeaşi formă" poate fi şi genitiv subiectiv. Contextul stabileşte care formă trebuie folosită). Ea nu înseamnă „ceea ce înţeleg eu însumi", ci „ceea ce înţeleg alţii când vorbesc eu."
Hodge demonstrează că ideea care se desprinde din context nu se referă la înţelegerea de către Pavel a ceea ce rostea el însuşi în limbi, ci ce înţelegeau alţii când vorbea el în limbi:
Ideea potrivit căreia Pavel i-ar mulţumi lui Dumnezeu că era înzestrat mai mult cu darul limbilor, dacă acel dar consta în capacitatea de a vorbi în limbi pe care el însuşi nu le înţelegea, a căror folosire, plecând de la această premisă, nu i-ar fi de folos nici lui, nici altora, nu poate fi acceptată. Rezultă tot atât de limpede din acest verset că a vorbi în limbi nu însemna a vorbi într-o stare de inconştienţă mentală. Învăţătura cea mai răspândită cu privire la natura darului este singura care e în ton cu contextul pasajului. Pavel spune că deşi el ar putea vorbi în limbi străine mai mult decât corintenii, el preferă să vorbească cinci cuvinte cu înţelegerea sa, adică într-un mod inteligibil, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută. În biserică, adică, în adunare, ca să-i pot învăţa pe alţii (katecheo), adică să-i instruiesc oral, Galateni 6:6. Asta arată ce se înţelege prin a vorbi cu înţelegere: a vorbi în aşa fel încât a da învăţătură.