Pavel trece acum la altă ilustraţie a adevărului pe care îl prezintă în acest capitol, referindu-se la numeroasele feluri diferite de limbi din lume. Aici subiectul e mai amplu decât cel al limbilor omeneşti, cuprinzând şi modurile de a comunica ale altor creaturi. Poate că Pavel se gândeşte la diversele sunete scoase de păsări şi de alte vieţuitoare. Aşa, de pildă, ştim că păsările scot sunete distincte, în funcţie de activitatea pe care o efectuează: când se împreunează, când migrează sau când se hrănesc. De asemenea, animalele scot un anumit sunet distinct când trag semnalul de alarmă. Pavel spune aici doar că toate aceste voci au un sens bine definit.
Nici una dintre ele nu are un sunet fără înţeles. Fiecare voce e folosită pentru a transmite un anumit mesaj.