Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Există această trăsătură de răutate în natura omenească, de a se bucura de ceea ce este nelegiuit, în special dacă actul respectiv pare să-i aducă folos acelei persoane. Nu tot aşa este duhul dragostei. Dragostea se bucură de orice biruinţă a adevărului.