Chiar dacă o persoană ar putea vorbi toate limbile, omeneşti şi îngereşti, dar nu ar folosi această capacitate extraordinară în folosul altora, nu i-ar fi mai de folos decât sunetul zăngănitor al unor metale ce se bat unele de altele. Acolo unde cuvântul rostit nu este înţeles nu e nici un folos. Este doar un sunet care te calcă pe nervi şi nu aduce nimic bun. Pentru ca limbile să poată fi de folos, ele trebuie interpretate. Chiar şi atunci, ceea ce se spune trebuie să fie edificator (ziditor).
Limbile îngerilor ar putea să se refere metaforic la vorbirea exaltată, dar nu înseamnă neapărat o limbă necunoscută, întrucât ori de câte ori îngerii le-au vorbit oamenilor în Biblie au recurs la vorbirea obişnuită, lesne de înţeles.