Versetul 30 subliniază şi mai mult faptul că tot ceea ce suntem şi tot ceea ce posedăm provine de la El - nu din filozofie; şi că nu este nici un loc pentru gloria omului.
Mai întâi de toate, Cristos a devenit pentru noi înţelepciune. El este înţelepciunea lui Dumnezeu (versetul 24), Cel pe Care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, L-a ales să fie calea mântuirii. Când îl avem pe El, avem o înţelepciune poziţională, care ne garantează mântuirea deplină.
În al doilea rând, El este neprihănirea noastră. Prin credinţa în El noi suntem socotiţi neprihăniţi de un Dumnezeu sfânt.
În al treilea rând, el este sfinţirea noastră. În noi înşine, noi nu avem nimic de natura sfinţeniei personale, dar în El suntem sfinţiţi, în privinţa poziţiei pe care o ocupăm înaintea lui Dumnezeu, iar prin puterea Lui suntem transformaţi, de la un grad de sfinţire la altul.
În fine, El este răscumpărarea noastră, asta fiind, negreşit, o referire la răscumpărarea în aspectul ei final, când Domnul va veni şi ne va duce acasă, să fim cu El; când vom fi răscumpăraţi - cu duhul, cu sufletul şi cu trupul. Iată ce clar a expus Traill acest adevăr:
Înţelepciunea în afara lui Cristos este o nebunie osânditoare - neprihănirea în afara lui Cristos este vinovăţie şi condamnare - sfinţirea în afara lui Cristos este murdărie şi păcat - răscumpărarea în afara lui Cristos este robie şi sclavie.
A. T. Pierson corelează versetul 30 cu viaţa şi lucrarea Domnului nostru:
Faptele Sale, cuvintele Sale şi practicile Sale demonstrează cu toate că El este înţelepciunea lui Dumnezeu. Apoi asistăm la moartea Lui, îngroparea şi învierea Lui: acestea au de a face cu neprihănirea noastră. Apoi urmează umblarea Sa de patruzeci de zile printre oameni, înălţarea Sa la cer, darul Duhului şi aşezarea Sa la dreapta lui Dumnezeu - toate acestea având de a face cu sfinţirea noastră. Apoi urmează revenirea Sa, care are de a face cu răscumpărarea noastră.