Apostolul ne oferă acum o altă listă de daruri. Nici una din aceste liste nu trebuie considerată completă. Şi Dumnezeu a rânduit în biserică mai întâi apostoli. Cuvântul mai întâi indică faptul că nu toţi sunt apostoli. Cei doisprezece au fost bărbaţi împuterniciţi de Domnul să-I fie mesageri. Ei au umblat cu El în timpul lucrării Sale pe acest pământ (Fapte 1:21,22) şi, cu excepţia lui Iuda, L-au văzut după învierea Lui (Fapte 1:2,3,22). Dar au mai fost şi alţi apostoli, pe lângă cei doisprezece, cel mai cunoscut dintre ei fiind Pavel. Apoi a fost Barnaba (Fapte 14:4,14); Iacov, fratele Domnului (Galateni 1:19). Împreună cu profeţii Noului Testament, apostolii au pus temelia doctrinară a bisericii, prin ceea ce au predat despre Domnul Isus Cristos (Efeseni 2:20). În sensul strict al cuvântului, noi nu mai avem apostoli, printre noi. În sens mai larg, avem încă soli şi săditori de biserici, trimişi de Domnul. Prin faptul că-i numim misionari, în loc de apostoli, noi evităm crearea impresiei că ei ar avea autoritatea şi puterea extraordinară pe care o aveau apostolii din primele zile ale bisericii.

Apoi urmează prorocii. Deja am arătat că prorocii (sau „profeţii") au fost purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, bărbaţi care au rostit chiar cuvântul lui Dumnezeu în zilele anterioare dării acestui cuvânt în forma sa finală, scrisă.

Învăţătorii sunt cei care iau cuvântul lui Dumnezeu şi-l explică oamenilor, într-o manieră inteligibilă.

Minunile ar putea fi o referire la învierea morţilor, scoaterea demonilor, etc.

Vindecările au de a face cu vindecarea instantanee a bolilor trupeşti, aşa cum s-a arătat deja.

Ajutorările (sau „ajutoarele") se referă de obicei la lucrarea diaconilor, a celor cărora li s-au încredinţat treburile materiale ale bisericii.

Pe de altă parte, darul administrărilor se referă de obicei la presbiteri (bătrâni) sau episcopi, adică la bărbaţii care poartă de grijă, duhovniceşte, de biserica locală, cu toată evlavia înaintea lui Dumnezeu.

Ultimul dar din lista de mai sus este cel al limbilor. Noi credem că nu întâmplător a fost aşezat acest dar la sfârşitul listei! Pavel se referă mai întâi la apostoli şi în cele din urmă la limbi. Corintenii puneau limbile pe planul întâi, dispreţuindu-l, în schimb, pe apostol!