După cum este o nebunie ca cineva să jinduiască la darul altuia, tot aşa este o nebunie la fel de mare ca cineva să subaprecieze darul altuia sau să considere că nu are nevoie de alţii. Ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine"; nici capul nu poate să zică picioarelor: „N-am nevoie de voi." Ochiul vede lucrurile care trebuiesc făcute, dar nu le poate face, depinzând de mână, pentru realizarea lor. Tot aşa, capul poate şti că trebuie să se ducă într-un anumit loc, dar depinde de picioare ca să-l ducă acolo.