Dar orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul, adică pe bărbat. Prin asta ea nu face altceva decât să afirme că nu recunoaşte poziţia de cap, pe care i-a acordat-o Dumnezeu bărbatului, şi că nu i se supune (reiese clar din versetele 4 şi 5 că în situaţii în care sunt implicate rugăciunea şi prorocia, o femeie trebuie să-şi acopere capul, iar pentru aceste situaţii capul unui bărbat trebuie să fie descoperit. Femeile cărora le este greu să ştie ce trebuie să facă şi când s-o facă ar trebui să urmărească exemplul bărbatului, făcând exact opusul).

Dacă acesta ar fi singurul verset din Biblie pe această temă, atunci s-ar putea deduce că femeia poate să se roage sau să prorocească în adunare, atâta timp cât îşi acoperă capul cu un văl sau o altă învelitoare. Dar Pavel ne învaţă în alte locuri că femeile trebuie să tacă în adunare (1Corinteni 14:34), că nu le este îngăduit să-i înveţe pe bărbaţi, nici să aibă autoritate asupra lor, ci Să rămână în tăcere (1Timotei 2:12).

De fapt, chestiunea strângerilor adunării nu intră pe tapet decât în versetul 17, ceea ce înseamnă că instrucţiunile date în legătură cu acoperirea capului în versetele 2-16 nu se mărginesc doar la întrunirile bisericii, ci se aplică oricărei situaţii în care o femeie se roagă sau profeţeşte. Ea se roagă în tăcere, în adunare, întrucât textul de la 1Timotei 2:8 le rezervă doar bărbaţilor dreptul de a se ruga în public (textual: „celor de parte bărbătească"). Ea se roagă cu voce tare sau în gând cu alte ocazii. Ea profeţeşte atunci când le învaţă pe alte femei (Filipeni 2:3-5) sau când le predă copiilor învăţături din Biblie la şcoala duminicală.