Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu proprii Săi copii. El ne iubeşte prea mult ca să ne permită să ne afundăm în păcat. Şi astfel, curând vom simţi că suntem atraşi înapoi la El de cârligul toiagului Său de păstor. Sau, cum s-a exprimat cineva: „Se poate ca sfinţii să fie adecvaţi pentru cer (în Cristos), dar nu şi pentru a mai rămâne aici pe pământ, ca să-I aducă mărturie."