Versetul 26 se referă la frecvenţa cu care ar trebui luată Cina Domnului. Ori de câte ori mâncaţi... şi beţi... Nu ni se dau astfel nici un fel de reguli rigide, nici o anumită dată. Din Fapte 20:7 reiese clar că ucenicii aveau obiceiul să se adune în prima zi a săptămânii, pentru a-Şi aduce aminte de Domnul. Faptul că această ordonanţă nu a fost destinată doar ucenicilor din perioada primară a bisericii este demonstrat concludent de sintagma până va veni El. Godet scoate în evidenţă că Cina Domnului este „legătura dintre cele două veniri ale Sale, monumentul uneia şi angajamentul celeilalte."
În toate aceste învăţături cu privire la Cina Domnului este remarcabil faptul că nu se pomeneşte nici un cuvânt despre vreun preot sau păstor care să oficieze acest act. El este un simplu serviciu de pomenire, care a fost încredinţat tuturor copiilor lui Dumnezeu. Creştinii se adună pur şi simplu ca credincioşi şi preoţi, vestind astfel moartea Domnului până va veni El.