Domnul Isus a luat mai întâi pâine şi a mulţumit pentru ea. Întrucât pâinea reprezenta trupul Său, El i-a mulţumit, prin aceasta, lui Dumnezeu pentru că I-a dat un trup uman în care să vină şi să moară pentru păcatele lumii.
Când a spus Mântuitorul: „Acesta este trupul Meu," a afirmat El oare că pâinea realmente a devenit trupul Său, în realitate? Prin aşa-numita doctrină a transubstanţierii, Biserica Catolică insistă că pâinea şi vinul se transformă literalmente în trupul şi în sângele lui Cristos. Iar doctrina luterană a consubstanţierii susţine că adevăratul trup şi sânge al lui Cristos sunt în, cu şi sub pâinea şi vinul de la Cina Domnului.
Ca răspuns la aceste concepţii, e de ajuns să ne amintim că atunci când Domnul Isus a instituit acest serviciu memorial, trupul Lui nu fusese încă dat, după cum sângele Lui nu fusese încă vărsat. Când Domnul a spus: „Acesta este trupul Meu," a vrut să spună prin aceste cuvinte: „Este un act simbolic pentru trupul Meu" sau „Aceasta e o imagine a trupului Meu, care se frânge pentru voi." A mânca pâinea înseamnă a ne aduce aminte de El în moartea Lui ispăşitoare pentru noi. Este o tandreţe inexprimabilă în aceste cuvinte ale Domnului: „să faceţi acest lucru în amintirea Mea."