Pentru a demonstra contrastul dintre purtarea lor şi sensul real al Cinei Domnului, Pavel recapitulează condiţile în care a fost instituită Cina Domnului, arătând că nu a fost o masă obişnuită sau un ospăţ, ci o ordonanţă (rânduială) solemnă a Domnului. Pavel a primit cunoştinţele sale cu privire la aceasta direct din partea Domnului. El aminteşte acest lucru pentru a arăta că orice încălcare a spiritului şi practicii Cinei Domnului constituie un act de încălcare a ei şi de neascultare faţă de Domnul. Prin urmare, învăţătura apostolului Pavel i-a fost dată prin revelaţie.
Mai întâi de toate, el aminteşte cum Domnul Isus în însăşi noaptea în care a fost vândut a luat pâine. Textul original spune: „pe când era vândut (sau „trădat")" Pe când afară se desfăşura complotul murdar de a-L vinde, Domnul Isus s-a întrunit în odaia de sus cu ucenicii Săi şi a luat pâinea.
Faptul că acest lucru a avut loc noaptea nu înseamnă că Cina Domnului trebuie ţinută neapărat noaptea. Pe vremea aceea (şi, se pare, chiar şi astăzi), odată cu apusul soarelui la iudei începea o nouă zi. Pe când la noi, ziua începe cu răsăritul soarelui. De asemenea unii au făcut observaţia că este o deosebire între exemplul apostolic şi preceptele apostolice. Noi nu suntem obligaţi să facem tot ce au făcut apostolii, dar în mod cert suntem obligaţi să ascultăm de toate învăţăturile pe care ni le-au predat ei.