În perioada primară a bisericii, creştinii sărbătoreau aşa-numită „agapă" sau masă a iubirii, cu ocazia luării Cinei Domnului. Această agapă consta dintr-o masă obişnuită, în cadrul căreia se serveau bucate obişnuite, luate însă într-un spirit de dragoste şi părtăşie. La sfârşitul agapei, creştinii adesea încheiau cu pomenirea morţii Domnului, luând Cina propriu-zisă, constând din pâinea şi paharul de vin. Dar nu după multă vreme, au început să apară abuzuri în cadrul acestei mese a iubirii. Aşa cum reiese din versetul acesta, masa iubirii şi-a pierdut semnificaţia iniţială de curăţie şi evlavie. Nu numai că creştinii nu se mai aşteptau unii pe alţii, dar, cei bogaţi îi puneau într-o poziţie jenantă pe fraţii mai săraci, aducând bucate foarte alese, pe care nu le împărţeau cu aceştia. Unii plecau astfel flămânzi, în timp ce alţii ajungeau de-a dreptul să se îmbete! Şi pentru că Cina Domnului adesea avea loc după masa propriu-zisă, oamenii aceştia participau la Cina Domnului încă în stare de ebrietate.