Pavel a prevăzut că schizmele declanşate deja la Corint aveau să crească în intensitate, provocând ulterior multe probleme. Deşi, în general, acest lucru are un efect negativ asupra bisericii, totuşi ele aveau şi o latură pozitivă, întrucât cei ce erau cu adevărat duhovniceşti şi aprobaţi de Dumnezeu aveau să fie recunoscuţi în mijlocul corintenilor. Când Pavel afirmă în versetul acesta: „căci trebuie să fie şi partide (facţiuni) (În greacă este haireseis, dar aici nu are sensul dobândit ulterior, de „erezie". Vezi nota de la Tit 3:10) între voi, ca să se arate cei aprobaţi printre voi," asta nu înseamnă că este o necesitate morală (de obicei în greacă se foloseşte opheilo pentru necesitate morală. Aici Pavel foloseşte termenul obişnuit pentru necesitate logică, adică dei). Dumnezeu nu îşi dă acordul pentru diviziunile ivite în sânul bisericii de aici. Mai degrabă, Pavel vrea să spună că, datorită condiţiei fireşti a creştinilor corinteni, era inevitabil să nu apară facţiuni. Dezbinările demonstrează eşecul unora de a discerne gândirea Domnului Isus.