Primul motiv pentru care îi mustră Pavel este existenţa dezbinărilor sau a schizmelor. Asta nu înseamnă că din biserică s-ar fi desprins anumite partide, care au înfiinţat adunări separate, ci, mai degrabă, că existau clici sau facţiuni în sânul adunării. O schizmă este o partidă formată în interiorul unei grupări, pe când o sectă este o partidă nouă, care se formează în afara comunităţii din care s-a desprins. Pavel avea motive să creadă veştile primite despre dezbinările din sânul lor, deoarece ştia că corintenii sunt într-o stare firească (sau carnală) şi avusese prilejul anterior, în epistola de faţă, să-i mustre din pricina dezbinărilor lor. Iată ce scrie F. B. Hole în această privinţă:
Pavel era pregătit să dea - cel puţin parţial - crezare veştilor despre dezbinările din sânul bisericii de la Corint, întrucât ştia că, datorită stării lor fireşti, nu se putea să nu se ivească în sânul lor facţiuni cu păreri foarte înrădăcinate.
Aici Pavel îşi formulează dinainte raţionamentele, stabilind legătura între starea lor şi acţiunile care vor urma, negreşit. Ştiindu-i carnali, ca unii care se purtau doar ca nişte oameni pământeşti, el era convins că ei vor cădea victimă tendinţei înrădăcinate în mintea omenească de a-şi forma opinii foarte rigide, în jurul cărora se clădesc facţiuni, care duc, în cele din urmă, la schizme şi dezbinări. El mai ştia şi aceea că Dumnezeu putea învinge nechibzuinţa lor, profitând de situaţia creată pentru a-i scoate în evidenţă pe cei ce erau aprobaţi de El, ce umblau călăuziţi de Duhul şi nu de oameni, evitându-se astfel întreaga problemă a dezbinărilor.