Apostolul încheie această secţiune cu afirmaţia: „Dar dacă cineva ar vrea să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, şi nici bisericile lui Dumnezeu." Prin urmare, se mai poate oare afirma - aşa cum susţin unii - că lucrurile discutate de Pavel nu sunt destul de importante pentru a merita să te cerţi pentru ele? Oare vrea el să spună că nu exista obiceiul ca femeile să-şi acopere capul în biserici? Spune el cumva că aceste învăţături sunt opţionale şi că femeile nu ar trebui îndemnate să li se conformeze, ca unor porunci din partea Domnului? Ni se pare ciudat ca cineva să ofere asemenea interpretări, de la bun început, şi totuşi exact asta fac unii din vremea noastră. Or, a accepta asemenea interpretări, ar însemna că Pavel considera aceste instrucţiuni ca lipsite de valoare reală şi că, de fapt, a risipit o jumătate de capitol din Sfânta Scriptură, pentru a le expune!
Există cel puţin două explicaţii posibile ale acestui verset, care sunt în ton cu restul Scripturii. Prima: apostolul spune, probabil, aici că se aştepta ca unii să dea naştere la certuri cu privire la aceste chestiuni, drept care el adaugă că noi nu avem astfel de obicei, adică obiceiul de a ne certa cu privire la aceste lucruri. Noi nu polemizăm pe marginea acestor lucruri, ci le acceptăm ca pe învăţături date de Domnul. O altă interpretare, preferată de William Kelly, este că Pavel afirmă prin acest verset că bisericile lui Dumnezeu nu aveau obiceiul potrivit căruia femeile să se roage sau să prorocească cu capul descoperit.