Versetul 15 a fost înţeles greşit de mulţi. Unii au sugerat că întrucât părul femeii i-a fost dat pentru acoperirea capului ei, nu este nevoie ca ea să se mai acopere cu altceva. Dar o atare învăţătură violează grav întregul context din acest capitol al Scripturii, întreg pasajul devine extrem de confuz, dacă nu recunoaştem că este vorba de două acoperitori - fapt ce poate fi demonstrat dacă citim din nou versetul 6: „Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să se şi tundă (de tot).” Potrivit acestei interpretări, sensul versetului ar fi: „Dacă o femeie nu are păr, mai bine s-ar tunde” - ceea ce, desigur, este fără sens, căci dacă n-are păr, atunci cum s-ar mai putea tunde?
Forţa argumentului din versetul 15 constă în faptul că între domeniul spiritual şi cel natural există o analogie. Dumnezeu i-a dat femeii o acoperitoare naturală a slavei într-o manieră în care nu i-a dat-o bărbatului. Şi aici este o semnificaţie spirituală, care ne învaţă că atunci când femeia se roagă lui Dumnezeu, ea trebuie să poarte pe cap o acoperitoare. Ceea ce este adevărat în sfera naturală trebuie să fie adevărat şi în sfera spirituală.