Apostolul este gata acum să se ocupe de problema dezbinărilor din cadrul bisericii (1:10-4:21). El începe cu un minunat îndemn la unitate. În loc să poruncească, în virtutea mandatului său de apostol, el îi îndeamnă cu tandreţea unui frate. Apelul la unitate se bazează pe numele Domnului nostru Isus Cristos şi, întrucât numele reprezintă de fapt Persoana, se bazează pe tot ceea ce este şi a făcut Domnul Isus. Corintenii preamăreau numele unor oameni, dar asta nu putea duce decât la dezbinări. Pavel e hotărât însă să înalţe doar Numele Domnului Isus, ştiind că numai în felul acesta se va produce unitate în rândurile copiilor lui Dumnezeu. Să aveţi acelaşi fel de vorbire înseamnă a fi uniţi într-un gând şi o simţire - adică a avea un scop comun şi aceeaşi loialitate. Unitatea aceasta se produce atunci când creştinii sunt pătrunşi de gândirea (gândul) lui Cristos. În versetele următoare, Pavel le va spune cura pot fi pătrunşi corintenii, pe planul trăirii practice, de gândurile lui Cristos.