Prin toate peregrinările lor prin pustiu, Dumnezeu le-a pus la dispoziţie, în chip miraculos, apă de băut, care, iarăşi, a fost apă reală, dar este numită băutură spirituală, în sensul că a întruchipat înviorarea spirituală şi modul miraculos în care li s-a dat. Ei ar fi murit de sete de multe ori, dacă Domnul nu le-ar fi dat această apă în chip miraculos. Expresia: au băut din acea Stâncă spirituală care îi urma nu înseamnă că o stâncă reală, fizică i-ar fi însoţit pe tot parcursul călătoriilor lor. Stânca semnifică râul care a curs din ea şi i-a urmat pe israeliţi. Stânca era Cristos în sensul că El a fost Cel care le-a dat-o şi Cel care o reprezintă, asigurând apă vie copiilor Săi.