Ceea ce pare să spună apostolul aici este că lui i se pare o contradicţie între a-I da mulţumiri lui Dumnezeu, pe de o parte, când, prin acest act l-ar leza pe un frate. Mai bine este să-ţi refuzi un drept legitim, decât să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un lucru ce-i va determina pe alţii să te vorbească de rău. William Kelly comentează că este „mai bine să renunţi la eul tău, nelăsând ca libertatea ta să fie condamnată de altul sau lucrul pentru care aduci mulţumiri să fie vorbit de rău." Ce rost are să te foloseşti de libertatea ta, dacă prin asta vei aduce vătămare altcuiva? Cum mi-aş putea permite ca actul meu de mulţumire către Dumnezeu să fie supus unor interpretări greşite sau, şi mai rău, să fie considerat un sacrilegiu sau un scandal?