În cazul citat mai sus te-ai abţine de la mâncarea respectivă nu din cauza propriei tale conştiinţe, întrucât, în ce te priveşte pe tine, ca credincios, ai deplina libertate să consumi carne. Dar pe fratele slab care stă alături de tine îl mustră conştiinţa dacă mănâncă această came. Prin urmare, vei renunţa şi tu la această mâncare, din respect pentru conştiinţa lui.

Întrebarea: „Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia?" ar putea fi parafrazată în felul următor: De ce să fac eu paradă, în mod egoist, de libertatea mea de a mânca came, dacă - procedând aşa - aş fi judecat de conştiinţa altuia? De ce să-mi expun libertatea, pentru ca aceasta să fie condamnată de conştiinţa lui? De ce să permit binelui meu să fie vorbit de rău? (vezi Romani 14:16).

Poate fi o bucată de came atât de importantă încât eu să-l fac să se poticnească pe un frate de credinţă în Domnul Isus Cristos? (Trebuie precizat însă că, în opinia unor comentatori, Pavel nu ar face altceva aici decât să menţioneze obiecţiile ridicate de corinteni sau, spun ei, formulează doar o întrebare retorică, la care răspunde în versetele următoare.)