Pavel spune în aceste versete că participarea la Cina Domnului semnifică părtăşia cu El. Tot aşa a fost şi cu acei israeliţi care s-au înfruptat din jertfe, acest gest însemnând că ei aveau părtăşie cu altarul. Desigur, este o referire la jertfa de pace. Oamenii îşi aduceau jertfele la templu. O porţiune din jertfa era arsă pe altar cu foc; o altă porţiune le era rezervată preoţilor; dar a treia parte era pusă deoparte pentru cel ce aducea jertfa şi prietenii acestuia. Ei mâncau din jertfă în aceeaşi zi. Pavel subliniază că toţi cei ce mâncau din jertfă se identificau cu Dumnezeu şi cu naţiunea Israel; şi, pe scurt, cu toţi cei despre care vorbea altarul.
Dar cum se potriveşte asta cu porţiunea din Scriptură pe care o studiem în prezent? Răspunsul este cât se poate de simplu. După cum împărtăşindu-ne din Cina Domnului exprimăm părtăşia cu Domnul, şi după cum israeliţii, prin împărtăşirea din jertfa de pace, exprimau părtăşia cu altarul lui Iehova, tot aşa a mânca la un ospăţ în cinstea unui idol la templu exprima părtăşia cu idolii respectivi.