Pavel ştie că se adresează unor oameni inteligenţi, care înţeleg ce le spune el. În versetul 16 el se referă la Cina Domnului. El le spune mai întâi tuturor: „Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el părtăşia sângelui lui Cristos?" Paharul binecuvântării se referă la paharul de vin folosit în cadrul Cinei Domnului. Este un pahar ce ne aminteşte despre extraordinara binecuvântare de care am beneficiat prin moartea lui Cristos. De aceea este numit paharul binecuvântării. Sintagma pe care îl binecuvântăm înseamnă „pentru care mulţumim". Când luăm paharul acesta şi-l aducem la buze, noi afirmăm, prin asta, că suntem cu toţii participanţi la toate binefacerile ce decurg din sângele lui Cristos. Prin urmare, am putea parafraza acest verset astfel:
Paharul care ne aminteşte despre extraordinarele binecuvântări ce ne-au parvenit prin sângele Domnului Isus, şi acelaşi pahar pentru care aducem mulţumiri, oare ce este el, dacă nu o mărturie a faptului că toţi credincioşii sunt părtaşi ai binefacerilor ce decurg din sângele lui Cristos?
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul pâinii pe care o frângem, din cadrul Cinei Domnului. Mâncând pâinea, noi afirmăm, de fapt, că am fost mântuiţi cu toţii prin jertfirea trupului Său pe crucea Calvarului şi că acum suntem cu toţii mădulare ale trupului Său. Pe scurt, paharul şi pâinea exprimă părtăşia cu Cristos, participarea în glorioasa Sa lucrare pentru noi.
Unii au întrebat de ce sângele este amintit primul în acest verset, în vreme ce în instituţia Cinei Domnului pâinea este amintită mai întâi. Un răspuns posibil ar fi că Pavel se referă aici la ordinea evenimentelor, când intrăm în părtăşia creştină. De obicei, un nou convertit înţelege valoarea sângelui trupului lui Cristos, şi abia după aceea recunoaşte adevărul privitor la alcătuirea trupului unic. Astfel acest verset ar putea reda ordinea în care înţelegem noi mântuirea.