Scripturile în fiecare zi

În ciuda avertismentului solemn pe care Dumne­zeu i-l dăduse la Betel, Ieroboam a perseverat pe calea lui păcătoasă. Acum Dumnezeu îi vor­beşte încă o dată, prin boa­la fiului său Abiia. Şi constatăm că împăratul nu aşteap­tă ajutor de la viţelul său de aur, pe care-l recunoaşte a fi total lipsit de putere. Ieroboam se îndreaptă spre Ahiia, profetul care-l anunţase altădată că va fi îm­părat (comparaţi cu Ezechiel 14.3). S-a întors atunci de pe calea lui? Vai, nu! Minciuna pe care o ticluieşte cu complicitatea soţiei dovedeşte că nu există o smerenie adevă­rată în inima lui. Dar ce prostie să gândeşti că Dum­nezeu poate fi înşelat printr-o deghizare! Regina se vede demas­cată de îndată ce ajunge la uşă. Şi, în loc de cu­vinte plăcute, ca cele pe care Ieroboam le auzise mai înainte din gura omului lui Dumne­zeu, este un mesaj îngrozitor, pe care nefericita lui soţie trebuie să-l ducă chiar în momentul în care tână­rul Abiia moare. Probabil că ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce Domnul nu l-a lăsat cu viaţă pe acest copil, singurul în care s-a găsit „ceva bun“ (v. 13)? În mod sigur pentru că El a vrut să-l scoată din mijlocul unor asemenea împreju­rări rele, pentru a-l aduce în prezenţa Sa. Soartă in­comparabil mai bună! (Isaia 57.1, 2).