Scripturile în fiecare zi

1 Împăraţi

4.20-34

21 Mai

Să observăm conexiunea dintre v.20 şi v. 29. Poporul şi inima împăratului au o dimen­siune comună: aceea a nisipului de pe plaja mărilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat unsului Său o ini­mă suficient de largă pentru a cuprinde şi pen­tru a iubi toată această mare naţiu­ne a cărei răspundere o poartă acum. În acelaşi fel, dragostea Domnului este după măsura numărului celor care-I aparţin şi mulţimea lor nu o copleşeşte. Crucea a făcut dovada. Scump cititor credincios, El te iubeşte ca şi cum ai fi singurul său răs­cumpărat. Noi nu vom ajunge niciodată să sfârşim cunoaşterea şi înţele­gerea „dragostei lui Hristos care întrece cu­noştinţa“ (Efeseni 3.18, 19).

Această frumoasă prefigurare a domniei mile­nare a lui Hristos evocă odihna de care întreaga creaţie se va bucura în final, după ce a suspinat atât de mult timp sub „robia stricăciunii“ (Ro­mani 8.19-22). Solomon a vorbit de­spre fiare, pă­sări, târâtoare, peşti. Hristos „Fiul Omu­lui“, conform Psalmului 8, „încununat cu glorie şi cu onoare“, Îşi va exercita domnia asupra tuturor lucrărilor mâinii lui Dumnezeu: „Oi şi boi, toate, şi, de asemenea, fiarele câmpului; păsările cerurilor şi peştii mării, (tot) ce străbate cărările mărilor. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!“ (Ps. 8.5-9).